Cărțile lui Jonathan Safran Foer

Îmi place Jonathan Safran Foer la nebunie și aș putea chiar să spun că e autorul meu preferat, dacă nu mi-ar fi teamă de astfel de titluri onorifice neoficiale acordate de un cititor prea umil. Cert e că până acum nu e alt autor contemporan pe care să-l fi citit și care să-l întreacă. Și mai ales, n-am mai citit un autor care să scrie atât de frumos ficțiune și non-ficțiune deopotrivă. 

Aș putea să-l numesc neoficial pe Jonathan Safran Foer autorul meu contemporan preferat ca să cântărească mai greu recomandarea pe care o fac aici că trebuie să-l citiți. Safran Foer e genul de scriitor care ar putea spune o poveste extraordinară pornind de la ce a mâncat la prânzul de ieri. Mă întreb cum arată jurnalul lui personal și dacă a ținut vreunul până acum. Ar trebui s-o fi făcut, iar dacă se gândește vreodată să publice o astfel de scriitură, aș citi-o cu siguranță.

Eu l-am descoperit pe Jonathan Safran Foer prin filmul Totul este iluminat, despre care am mai scris puțin aici. Am văzut întâi filmul, iar cartea am citit-o după mult timp și poate a fost mai bine așa, pentru că nu m-a influențat prea tare filmul.

Totul este iluminat

Îmi place cartea asta pentru că pornește de la o povestea personală reală a originilor lui Safran Foer. Desigur, cartea e o ficțiune și e foarte bine că e așa, pentru că după cum explică autorul aici, adevărata călătorie a fost mai puțin palpitantă decât așa cum o vedem în carte. Pe la vreo 20 de ani, Safran Foer face o călătorie în actuala Ucraina fără a avea un plan foarte bine pus la punct: știe doar că vrea să afle mai multe despre istoria familiei sale, pornind de la o fotografie veche de familie care se presupune că o înfățișează pe Augustine, o femeie care l-ar fi salvat pe bunicul autorului de naziști. Călătoria lui Foer n-a fost nici pe departe atât de revelatoare sau de iluminată precum se arată în carte.

În roman, personajul Jonathan Safran Foer ajunge în Ucraina determinat să scrie o carte despre întreaga experiență. Translator îi este Alex, a cărui engleză nu-i prea grozavă. Personajul-Jonathan Safran Foer, translatorul Alex, bunicul lui Alex și câinele lui Samy Davis Jr Jr pornesc în căutarea unui ștetl numit Trachimbrod. Călătoria e desigur anevoioasă. Jonathan vrea să-și scrie romanul și pare că nu vrea să se abată prea mult de la planul conturat cu rigurozitate: ia mereu notițe, și pare că îi e greu să iasă din postura de simplu observator. Are desigur noroc cu Alex, care începe ușor-ușor să-l completeze: Alex ascultă poveștile oamenilor pe care îi întâlnesc, devine chiar reflexiv și într-un fel, scrie alături de Jonathan cartea, pentru că cele două voci alternează, iar scrisorile tânărului Alex se împletesc cu desfășurarea poveștii. E o scriitură revelatoare, o călătorie nu doar a tânărului evreu american Jonathan, dar și a tânărului ucrainean Alex. Călătoria îi formează pe amândoi, poate chiar mai mult pe cel din urmă. E o carte amuzantă, revelatoare și desigur, iluminată. 

Noi, Jonathan, vorbim acum împreună, nu separat. Suntem unul cu altul, lucrând la aceeași poveste și sunt încredințat că poți și tu să simți asta. Știi tu că eu sunt tânăra țigancă și tu ești Safran, și că eu sunt Kolkianul și tu ești Brod, și că eu sunt bunica ta și tu ești bunicul meu și că eu sunt Alex și tu ești tu, și că eu sunt tu și tu ești eu? Nu înțelegi că noi ne putem aduce unul altuia siguranță și pace? Când ne aflam sub stelele din Trachimbrod, n-ai simțit-o atunci? Nu-mi prezenta nonadevăruri. Nu mie.

Extrem de tare și incredibil de aproape

Oskar Schell are 9 ani și e un copil grozav – cartea lui de vizită îl recomandă astfel: inventator, francofil, explorator, pacifist, astrofizician (în devenire), fan Beatles care îi scrie adesea scrisori lui Stephen Hawking. Care credeți că e prima lui idee de invenție prezentată în carte, chiar la prima pagină? Un prototip de ceainic îmbunătățit! Deci pe mine m-a cucerit de la prima pagină.

Tatăl lui Oskar, Thomas Schell, își pierde viața în urma atentatului asupra World Trade Center din 11 septembrie 2001.

Romanul urmărește în mare parte aventurile tânărului Oskar prin New York, încercând să rezolve ceea ce crede că e un ultim puzzle lăsat în urmă de tatăl său. După ce găsește printre lucrurile tatălui său un plic pe care stă scris un singur cuvânt, Black, iar înăuntrul lui, o cheie cel puțin misterioasă, Oskar pornește în căutarea ușii, seifului, cufărului pe care poate să-l deschidă această cheie. Descoperim practic străzile New York-ului alături de Oskar și de diferiții companioni de drum pe care și-i face.

Dacă nu v-ați prins deja, lui Safran Foer îi plac la nebunie ruperile de ritm și le folosește din abundență: pagini întregi goale, pagini cu o singură propoziție, pagini cu un singur cuvânt, pagini cu scris peste scris din care nu înțelegi nimic, fotografii, desene. 

Și îi mai plac desigur și să pună prezentul în context, astfel că aventurile lui Oskar prin New York-ul anilor 2000 se împletește cu povestea separată a bunicilor lui: cum s-au găsit, cum s-au separat, dar nu definitiv, și cum se regăsesc.

După ce o citiți, să vedeți și filmul.

Iată-mă

În cartea asta de 645 pagini se vede cel mai bine că Safran Foer e un scriitor extraordinar: mie cel puțin mi se pare fascinantă evoluția personajelor. Jacob e scenarist pentru un serial tv și e căsătorit cu Julia, arhitectă, care n-a construit niciodată o casă. Împreună au trei băieți: Sam, Max și Benjy, și un câine, pe Argus – deși toată lumea știe că Argus e mai degrabă câinele lui Jacob. Sunt o familie de evrei americani care încearcă pe cât posibil să păstreze o parte din tradițiile evreiești. Acțiune cărții începe în apropierea bar mitzvah-ului fiului cel mare, Sam, care urmează să împlinească 13 ani.

Criza familială prin care trec cei cinci coincide cu o criză în orientul mijlociu cauzată de un cutremur care destabilizează și mai mult statul Israel. Evenimentul se suprapune peste vizita verilor israelieni – Tamir, vărul lui Jacob și fiul său, Barak.

Îmi place că Safran Foer acordă un rol important culturii evreiești în scrierile lui, și mai ales că e oferă o perspectivă actuală și sinceră asupra tensiunilor dintre evreii israelieni și americani. În nicio carte de-a lui Safran Foer n-am întâlnit vreo idealizare a neamului evreiesc, vreo odă a suferinței sau vreo încercare de emancipare, ci o proză sensibilă, amuzantă și mai ales reală. Aici sunt o mulțime de introspecții asupra relației dintre evreii americani și ceilalți, israelienii.

De ce Ta­mir nu putea să semene mai mult cu el? Asta era întrebarea. Şi de ce Jacob nu pu­tea să semene mai mult cu Tamir? Asta era cealaltă întrebare. Dacă s-ar fi putut întâlni la jumătatea dru­mu­lui, ar fi alcă­tu­it împreună un evreu re­zonabil

Spoiler? Un punct important în carte mi se pare moartea lui Isaac Bloch, bunicul lui Jacob și supraviețuitor al Holocaustului – moartea lui marchează încheierea unui ciclu important din istoria familiei Bloch. Și aici, modul în care autorul construiește personajul mi se pare extraordinar. Chiar dacă prea puțin îl vedem pe Isaac făcând sau spunând lucruri, modul în care ceilalți vorbesc despre el și ulterior, își aduc aminte, e un mod foarte interesant de a construi un personaj.

– Strănepoții.

– La care se referea drept „răzbunarea lui împotriva poporului german”.

– Răzbunarea e dulce.

– Și-a petrecut zilele decupând cupoane de reducere pentru chestii pe care nu și le cumpăra niciodată, în timp ce le spunea tuturor celor care-l ascultau că nu-l ascultă nimeni niciodată, zise Jacob și luă o gură de bere. I-am dus o dată pe copii la zoo în Berlin…

– Ai fost în Berlin?

– Am avut filmări acolo, și au coincis cu vacanța de primăvară.

– I-ai dus pe copii la Berlin, dar nu în Israel?

Momentele mele preferate din carte sunt reprezentate de ceremonia de înmormântare a lui Isaac și discursul lui Sam în cadrul ceremoniei de bar mitzvah.

De ce mâncăm animale

Contrar așteptărilor, cartea asta nu vrea să te convingă să devii vegan sau vegetarian.

Aproape întotdeauna, când am spus cuiva că scriu o carte despre „consumul de animale”, interlocutorul meu a crezut că este vorba despre o pledoarie pentru vegetarianism, chiar și când nu știa nimic despre modul meu de a gândi. Prejudecata aceasta e foarte revelatoare. Oamenii cred, în general, că, dacă te apuci să cercetezi cum sunt crescute animalele în fermele industriale, vei ajunge să devii vegetarian. (Tu ce ai crezut când ai citit titlul cărții?). 

Am crezut și eu că această carte despre consumul de animale va deveni o pledoarie în favoarea vegetarianismului. Dar nu s-a întâmplat așa. O astfel de pledoarie ar avea sens, numai că eu am scris despre altceva.

Asta nu-i o carte doar pentru vegetarieni. E o carte de non-ficțiune pentru orice persoană căreia îi place să citească acest gen literar. Mie îmi place să citesc astfel de cărți în general, pentru că pe lângă plăcerea lecturii, aflu tot felul de informații interesante. Desigur, n-am ales-o întâmplător. Am ales-o pentru că e scrisă de Safran Foer și pentru că îmi pasă de animale, iar de o vreme mă tot informez, pentru facultate sau doar pentru interesul personal, despre consum, consum etic, consum alternativ, anti-consum.

Nu trebuie să devii vegetarian după ce citești cartea asta și Foer nici nu încearcă să te convingă. Sunt spuse multe despre situația din fermele industriale și despre folosirea animalelor în producție – nu doar pentru alimente, ci pentru alte industrii: fashion, beauty, etc. Ca să explic puțin termenii pe care i-am folosit mai sus, o formă de anti-consum sau consum alternativ ar fi să nu mai cumpărăm produse de make-up sau de îngrijire care au fost testate pe animale, ci să ne orientăm către branduri ale căror produse sunt cruelty-free. Nu cred că trebuie să fii un radicalist dacă vrei ca alegerile tale în materie de consum să fie mai etice. Nu cred nici că ar trebui să boicotăm consumul, în primul rând pentru că nu prea se poate. Trebuie doar să ne informăm despre impactul pe care alegerile noastre zilnice le au la scară mai largă. The personal is political.

Ce am învățat din cărțile lui Foer

Multe despre evrei și despre cultura lor, și cuvinte ca bar mitzvah (ceremonie prin care trec băieții la vârsta de 13 ani – simbolizează trecerea la maturitate), bat mitzvah (același lucru, doar că în cazul fetelor), haftarah (text biblic rostit la bar mitzvah), kashrut (legile evreiești privitoare la alimentație), Rosh Hashana (anul nou evreiesc), hallah (pâine consumată în timpul perioadelor de sabat sau alte sărbători).

Cum arată niște personaje extraordinar de bine construite și cum ar trebui să se simtă evoluția unui personaj pe parcursul lecturii.

Că orice e povestibil dacă ai cuvintele la tine.

Că ar trebui să te oprești din a mânca animale, deși știam asta deja, dar nu strică să ne-o spună și Safran Foer.

Că unele lucruri sunt cu adevărat iluminate, cum e cartea Totul este iluminat.

Că uneori se fac filme minunate după cărți la fel de minunate.

We Are the Weather: Saving the Planet Begins at Breakfast este noua carte a autorului care a apărut în 2019, dar pentru care nu avem încă o traducere în limba română.