Orașe și cărți #5 Râmnicu Vâlcea

Orașe și cărți presupune transformarea cărților în suvenir, iar astfel, fiecare oraș marcat pe hartă aduce cu el o nouă carte în biblioteca voastră.

Prima zi de iarnă aduce o nouă carte în biblioteca mea. Am profitat de mica vacanță de 1 decembrie și am plecat într-o drumeție de o zi către Vâlcea și puțin mai departe. Planul a fost să refacem drumeția din noiembrie anul trecut, când am vizitat Mănăstirea Cozia, Castrul roman Arutela și Cascada Lotrișor. Atunci nu am avut camera de fotografiat; cea veche tocmai ce refuzase să mai funcționeze, așa că am făcut fotografii doar cu telefonul. Am prins atunci o toamnă în plin spectacol, cu tonuri arămii și roșiatice, cu ploaie de frunze pe cărarea ce duce la Cascada Lotrisor. Anul acesta a fost diferit. Nu am reconstituit drumeția de anul trecut pe de-a întregul, ci doar drumul către Cascada Lotrișor.

În dimineața de 1 decembrie am plecat din Pitești pe un soare blând. Era totuși frig așa că ne-am înfofolit exact ca anul trecut. Știam că vreau să ne oprim în Râmnicu Vâlcea ca să iau o carte pentru Orașe și cărți. Dar până să ajungem în oraș, am mers către Piramidele din Valea Stăncioiului, din Goranu, foarte aproape de centrul orașului Vâlcea. Mai exact 6,5 kilometri până la River Plaza Mall, de unde am luat și cartea pentru orașe și cărți.

Piramidele nu sunt un obiectiv foarte cunoscut, chiar nu am întâlnit nici un indicator în drum, deși este o zonă foarte frumoasă și un fenomen natural unic în România. Am ajuns până acolo cu mașina pe un drum îngust dar asfaltat, după care am luat-o la pas prin poieniță. Piramidele s-au format prin eroziunea vântului și a apei, și sunt un fenomen geomorfologic unic în țară. Cele mai mari se vedeau chiar din poieniță, răsărind dintre copacii deși, iar pe cele mai mici de la baza stâncii le puteai vedea doar după ce traversai păduricea.

De-a lungul pădurii curge și pârâul Stăncioi, mai mult înghețat în această perioadă a anului, dar a cărui vale a oferit o priveliște faină, întregind cadrul natural.

Am aflat de Piramidele din Valea Stăncioiului la un  simplu search pe Google cu ”obiective Vâlcea”, dar cu toate acestea nu este un loc foarte cunoscut de turiști.

Am zăbovit puțin prin poieniță, am făcut fotografii, ne-am bucurat de soare, după care ne-am îndreptat către mall. Să nu cumva să fugă librăria de acolo și să nu pot să-mi îndeplinesc obiectivul pentru Orașe și cărți.

Am fost la Librăria Alexandria unde mă aștepta frumos pe raft Constelația fenomenelor vitale de Anthony Marra. O aveam de ceva vreme pe listă iar coperta m-a cucerit de la prima privire. Este prima carte a autorului american și tratează perioada grea dintre 1994-2004 a republicii Cecenia, regiune a Federației Ruse, și cele două războaie purtate cu rușii. Am citit numai recenzii pozitive despre această carte și genul acesta de scriitură mă atrage de obicei. Am plecat din librăria Alexandria încântată de noua carte pe care urma să o aduc acasă.

Ne-am mai plimbat puțin prin oraș, chiar am admirat Vâlcea de la înălțime de pe terasa River Plaza Mall. Apoi am făcut o plimbare scurtă prin Parcul Mircea cel Bătrân, lângă care se întâmpla și un soi de târg de Crăciun, cu luminițe și brad frumos împodobit. Aici m-am așezat pe-o bancă și-am scris pe prima pagină data și locul, așa cum v-am povestit prima dată în Orașe și cărți.

Ne-am îndreptat apoi către ultimul obiectiv: Cascada Lotrișor.

După ce treceți de Mănăstirea Cozia, mai sunt aproximativ 7 kilometri după care se face un drum la stânga unde este o pancartă cu Parcul Național Cozia. Acolo puteți parca mașina și să o luați la pas ușor.

Anul acesta deși frunzele trecuseră, drumul către Lotrișor ne-a surprins încă o dată. Este o zonă extraordinară, cărarea pornește la baza muntelui iar drumul nu este dificil, se poate chiar merge cu mașina dacă aceasta vă permite.

Noi însă am ales să pornim pe jos, ca să nu ratăm nicio priveliște. Și bine am făcut. Dacă anul trecut ne minunam de frunze și de culorile toamnei, anul acesta iarna parcă începuse deja să se instaleze. Unele porțiuni din stânca ce străjuiește cărarea pe ambele părți, erau deja înghețate. Ce de poze am mai făcut aici.

Drumul mi-a părut mai scurt ca anul trecut, am ajuns în 35 de minute de mers pe jos de la baza cărării. Am făcut fotografii, ne-am bucurat, am admirat liniștea naturii pentru că la fel ca anul trecut, am fost aproape singurii turiști sau cum îmi place mie să spun, drumeți.

Pe parcursul cărării sunt amplasate câteva băncuțe de lemn și mese unde puteți zăbovi. Noi ne-am luat răgazul necesar chiar la cascadă, am scos termosul cu ceai încă fierbinte, am mâncat clementine și alte merinde aduse de acasă. Am refăcut chiar și selfie-ul de anul trecut de la cascadă și am constatat că nu ne-am schimbat prea mult ca înfățișare, doar părul parcă-mi mai crescuse. În rest, același fes galben de anul trecut. De fapt, avem un fel de tradiție cu selfie-ul la cascadă. Am marcat Cascada Urlătoarea din Bucegi, Cascada Clocota și acum Lotrișor.

V-am spus mai multe despre tot traseul drumeției de o zi decât despre carte, asta pentru că plănuiesc să revin cu impresii într-o recenzie următoare. Chiar simt că va fi o carte bună și nu mă înșeală prea des intuiția.

Cumva, Orașe și cărți m-a făcut să vreau să descopăr cât mai multe locuri și orașe din România. Mi-a deschis pofta de plecat la drum și de citit. Abia aștept să văd încotro mă va îndrepta următoarea călătorie. Am deja ceva în gând.

Am creat pe instagram hashtagul #orasesicarti și aș fi tare bucuroasă dacă aș vedea și fotografiile voastre cu cărți de prin locuri adunate.