Primul audiobook – The Life You Can Save de Peter Singer

Primul audiobook pe care l-am ascultat vreodată e The Life You Can Save de Peter Singer.

Am aflat de faptul că poate fi descărcată gratuit mulțumită contului de Instagram @coffee.books.repeat (în Highlights/Repere sunt adunate mai multe informații interesante despre cărți. Aruncați o privire și poate un follow, pentru un conținut de calitate și informații despre cărți și resurse pentru lectură). E tare fain să fii conectată la o rețea de iubitori de cărți care împărtășesc descoperirile lor în materie de lectură sau tips and tricks despre cum să fii un cititor desăvârșit. E bun și Instagramu’ ăsta la ceva, până la urmă – eu de acolo îmi iau informații despre noi apariții editoriale și uneori recomandări de lectură.

Cum să integrezi un audiobook în viața de zi cu zi (sau cum am făcut-o eu)

Eu momentan nu am o aplicație pentru audiobooks. The Life You Can Save am ascultat-o direct din playlist-ul telefonului, ca pe orice altă melodie, pentru că am descărcat-o în format mp3.

Curiozitatea mi-a fost stârnită și aș vrea să mai încerc și alte cărți în formatul ăsta, poate ceva beletristică ușurică. Disclaimer – nu cred că toate cărțile sunt potrivite pentru a deveni audiobooks.

Aș începe cu ce mi-a plăcut și anume cu faptul că mi-a dat impresia că cineva citește pentru mine. Uneori chiar autorul Peter Singer, uneori actori cu voci calme sau efervescente. 

Jeff Bezos spunea despre Audible că face posibil cititul atunci când ochii îți sunt ocupați cu altceva.

Audible makes it possible for you to read while your eyes are busy with something else.

Sună incredibil, dar cred că asta poate deveni cu ușurință o capcană a productivității: Îmi gătesc cina și citesc în același timp – câtă productivitate!

Pare că audiobook-urile sunt făcută special pentru multitasking. Am încercat să fac asta la început pentru că părea ideal să fac două lucruri deodată și mai ales că așa am văzut că se face.

Mi-am dat seama că eu mă simt mai bine dacă tratez și ascultatul unei cărți exact așa cum tratez cititul unei cărți. E nevoie de o anumită dispoziție, de o oarecare liniște sau un mediu prielnic așa cum ne-am obișnuit să avem cât citim. Altfel, mi se pare că se pierde foarte mult pentru că e incredibil de ușor să fii distras. E ușor să cazi în daydreaming cât asculți o carte și adesea am derulat înapoi ca să trec din nou prin niște pasaje. 

O bună parte din carte am ascultat-o mergând, deplasându-mă dintr-un loc în care trebuia să ajung în altul. Inițial mi s-a părut o idee bună, dar mi-am dat seama că e nevoie să mă obișnuiesc mai întâi cu dispoziția și experiența de a asculta. Cred că e mai ușor să începi prin a te obișnui cu a asculta activ. Probabil e mult mai ușor pentru cei care și-au cultivat deja experiența asta prin podcast-uri.

Așa cum văd prezentată ideea de audiobooks, pare că putem integra informația audio în orice mod în viața noastră, dar adevărul e că e foarte ușor să fii distras, iar în final nu câștigi prea mult dacă ai petrecut 1 oră călcând haine și ascultând pasiv o carte sau un podcast din care nu ai rămas cu mare lucru.

E interesant că de fiecare dată când am citit despre audiobooks sau mi-au spus alții, părea că e musai să faci 2 lucruri deodată: ascult un audiobook cât îmi calc hainele, sau cât gătesc, sau în timp ce fac curățenie sau exerciții. Mie mi-a plăcut la fel de mult să nu fac nimic și să ascult cartea asta. Pur și simplu, să stau într-un loc, să mă uit în gol și să ascult cartea asta ca și cum aș citi-o.

Despre ce e cartea asta de fapt

Peter Singer e un filosof contemporan preocupat de probleme morale. A mai scris o carte pe care mi-am descărcat-o pe Kindle despre cum tratăm animalele și într-un fel, despre vegetarianism: Animal Liberation: A New Ethics for Our Treatment of Animals.

În The Life You Can Save. Acting Now to End World Poverty, Singer vorbește despre acțiunile imorale care mențin sărăcia în zonele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. În cartea asta, Singer dezbate ce-i moral și ce nu e pornind de la comportamente individuale. Autorul nu-ți spune că ar trebui să-ți donezi rinichiul unui necunoscut pentru că ăsta ar fi lucrul moral de făcut, ci că e moral să oferim mai departe acel surplus de care majoritatea din noi dispunem, asta după ce nevoile noastre pentru o viață comodă au fost satisfăcute.

Pe parcurs, sunt oferite tot felul de exemple de experimente din domeniul psihologiei sociale. Așa aflăm că oamenii sunt mai dispuși să-i ajute pe cei din proximitatea imediată, nu doar geografică, dar și culturală și identitară. Mai mult, cu cât victima sau cel care are nevoie de ajutor e mai identificabil, cu atât cresc șansele de a ajuta, sau de a dona pentru persoana respectivă. Înțelegem mai bine greutățile celor pe care-i putem compara cu noi înșine, pentru că avem în subconștient ideea că putem oricând să pățim la fel, că în viitor ni s-ar putea întâmpla chiar nouă. Iar asta e una din motivațiile care explică de ce s-a donat masiv pentru refacerea Catedralei Notre-Dame după incendiu, în timp ce alte cauze sociale rămân izolate și nedezbătute.

Cred că în cartea asta Singer ridică totodată niște probleme de etică, foarte interesante de dezbătut în teorie, și foarte greu de rezolvat în practică.

Spre finalul cărții, aflăm despre cum ar trebui să alegi o cauză sau un ONG pentru care să donezi și despre importanța transparenței în cazul acestor organizații. Și interesant e că știu exact la ce se referă – nu vi s-a întâmplat să intrați pe site-ul unui ONG și să doriți să donați, dar să fiți cumva induși în eroare de informațiile de pe site? Să căutați anumite date și să nu le găsiți foarte clar expuse: unde vor ajunge banii respectivi și ce se poate realiza efectiv cu donația voastră. Un ONG care mie mi se pare transparent în cazul ăsta e WWF, care îți oferă o perspectivă asupra donației tale. Afli cum ajută în mod practic donația ta și ai acces la rapoarte de activitate lunare/anuale. Multe ONG-uri au adoptat politica asta, iar asta nu poate decât să mă bucure pentru că e o practică necesară, pentru că reduce din scepticismul oamenilor cu privire la impactul unei donații individuale. Iar efectul direct e că se diminuează tocmai din acea distanță socială care-i face pe oameni reticenți față de actele de caritate în general.

Mă bucur că am ascultat cartea asta. A fost greu să-mi intru în dispoziția necesară la început, dar cert e că vreau să mai încerc câteva cărți în format audio pentru că oferă o experiență faină pentru orice pasionat de lectură. Și mai ales, îmi place cum scrie Singer și subiectele pe care le abordează pentru că incită la dezbateri, introspecții și ridică nu doar sprâncene, ci și semne de întrebare.