Orașe și cărți #14 Cluj Napoca

Orase-si-carti-Cluj-Napoca

Orașe și cărți presupune transformarea cărților în suvenir, iar astfel, fiecare oraș marcat pe hartă aduce cu el o nouă carte în biblioteca voastră.

După Baia Mare, ne-am continuat drumul prin Maramureș, am mers cu Mocănița, am făcut trasee în Munții Rodnei și am ajuns și pe Vârful Pietrosul (de 2303 metri). În drumul de întoarcere acasă, ne-am oprit câteva zile și în Cluj Napoca. Deși am stat 4 zile, tot n-am avut timp de toate. Aș reveni oricând în Cluj, are un farmec aparte, pe care nu-l întâlnesc la toate orașele prin care trec.

Pe lângă obiectivele turistice deja reprezentative pentru Cluj, ca Biserica Sfântul Mihail, am vrut să explorăm și altă față a Clujului, astfel că am fost cât se poate de museum junkies.

Întâi am vizitat Muzeul Farmaciei, unde am aflat despre eroarea care a dus la folosirea prafului de mumie ca panaceu, despre ingredientele necesare preparării elixirului dragostei, și alte leacuri sofisticate. Muzeul funcționează în Casa Hintz, clădire istorică unde în 1573 a fost deschisă prima farmacie din oraș.

Se pare că după un lung proces de salvare a Colecției de istorie a farmaciei, casa Hintz a intrat din această toamnă în procesul de renovare, care ar urma să dureze 2 ani, timp în care muzeul nu va putea fi vizitat. Mă bucur că am apucat să-l vizitez înainte de închiderea temporară.

Știu că Grădina Botanică Alexandru Borza este un obiectiv foarte vizitat și apreciat, însă Muzeul Botanic a fost cel care m-a impresionat mai tare. Ți-ar trebui jumătate de zi să vezi pe îndelete multitudinea de exponate. Fiecare vitrină aduce ceva nou și interesant, iar cel mai mult mi-au plăcut plantele și florile conservate prin presare. Având în vedere că vizitarea muzeului intră în prețul biletului pentru grădină, ar fi păcat să nu intrați și aici.

Grădina Botanică Alexandru Borza 1

Grădina botanică Alexandru Borza 2

Am fost și la Muzeul de Artă, găzduit în Palatul Bánffy, clădire impunătoare în stil baroc. Aici am vizitat atât Galeria națională, expoziție permanentă, cât și expozițiile temporare pe care am avut prilejul să le prindem deschise în august: expoziția artistului Szakács Imre, Hollosy Simon și colonia de artiști de la Baia Mare, VLAHUȚĂ 63. Atelierele artiștilor clujeni.

Și tot nu ne-am săturat de muzee. La Muzeul Zoologic din Cluj, exponatele păreau mai aproape de noi ca niciodată, multe din diorame fiind deschise, neprevăzute cu sticla de protecție. Pe măsură ce treci dintr-o încăpere în alta, se observă evoluţia de la simplu la complex în regnul animal, de la nevertebrate la mamifere. Ca întotdeauna, Andrei a fost mai fascinat de insectare.

Ne-a plăcut mult la Muzeul Satului din Baia Mare, așa că în ultima zi ne-am plimbat prin Parcul Etnografic natural Romulus Vuia, unde am văzut gospodării tradiționale specifice Transilvaniei, am furat câte un măr sau câte o pară din pomi și-am mângâiat căprițele. Spre deosebire de Muzeul Satului din Baia Mare, aici nu toate căsuțele erau deschise pentru vizitare, unele dintre ele aflându-se încă în reabilitare.

Parcul etnografic Romulus Vuia 2

Parcul etnografic Romulus Vuia 2

În drum spre Cetățuia, de unde am admirat panorama orașului, am de dat Samsara FoodHouse, restaurant cu preparate vegetariene și vegane. Aici am mâncat cel mai aromat Gazpacho, o porție de paste cu broccoli și pesto și-am băut limonadă cu cătină. Mi-a plăcut terasa acoperită de iederă, atmosfera, servirea rapidă și mâncarea excelentă. Nu trebuie să fii neapărat vegetarian ca să vii aici, dovadă că Andrei a fost la fel de încântat de diversitatea meniului.

Clujul te surprinde la fiecare pas și cu fiecare străduță. Când treceam pe lângă Cinematograful Victoria, am văzut afișul filmului Utøya 22 iulie, lung metraj într-un singur cadru care recreează atacul asupra taberei de vară a tineretului laburist din insula norvegiană Utøya. În urma atacului din 22 iulie 2011, 69 de tineri și-au pierdut viața, iar filmul spune povestea adolescentei Kaja, personaj fictiv, care încearcă să-și găsească sora mai mică și să-și protejeze prietenii. Mă bucur că am putut vedea acest film în sala cinematografului Victoria, gazdă TIFF și Comedy Cluj.

Stradă Cluj

Parcul central

Aș mai fi vrut să avem timp pentru Parcul de animale Moara de vânt și pentru Fabrica de pensule. Am stabilit deja că ne întoarcem.

Pentru carte m-am oprit la Librarium Universității.

Scris pe trup de Jeanette Winterson

„O să treci peste asta…” Clișeele sunt cele care ne fac atâta rău. Să pierzi pe cineva pe care-l iubești înseamnă să-ți schimbi viața pentru totdeauna. N-o să treci peste asta, pentru că „asta” e chiar ființa pe care ai iubit-o. Durerea se oprește, apar oameni noi, însă rana nu se mai închide niciodată. Cum ar putea? Moartea nu șterge însușirile unice ale cuiva care a contat suficient de tare ca să-l plângi. Această gaură din inima mea are forma ta, și nimeni altcineva n-o va putea umble vreodată. Și de ce aș vrea s-o facă?

Cetățuia 2

Cartea-suvenir pe care am luat-o din Cluj a fost Scris pe trup de Jeanette Winterson. M-am oprit asupra cărții pentru că o pusesem pe wishlist încă de când citisem despre ea în recomandările Scena9, 7 cărți LGBT în toate culorile dragostei. Ce e inedit la carte e că cititorul nu află niciodată dacă naratorul e bărbat sau femeie, aspectul acesta fiind nesemnificativ în comparație cu modul în care evoluează povestea de dragoste.

În centrul atenției este pusă tocmai persoana iubită, Louise, femeie măritată, intrigantă și vulnerabilă.

Scris pe trup e un cod secret vizibil doar într-o anumită lumină; acolo sunt acumulările de-o viață. În anumite locuri, palimpsestul este atât de adânc gravat, că literele par a fi din braille. Îmi place să-mi țin corpul strâns în sine, ferit de ochi iscoditori. Niciodată n-am dezvăluit prea mult, n-am spus toată povestea. Nu știam că Louise are mâini care pot citi. M-a tradus, recreându-mă în propria ei carte.

Dincolo de a stabili dacă avem de-a face cu un narator bărbat sau femeie, sentimentele care se nasc între cei doi protagoniști nu mai țin cont de gen sau constrângeri sociale. Louise e căsătorită, iar naratorul trece de asemenea prin relații cu alte femei pe parcursul cărții, și totodată își rememorează trecutul – a iubit deopotrivă bărbați și femei.

Am avut odată un iubit căruia i se spunea Crazy Frank. Fusese crescut de pitici, deși el însuși avea peste unu nouăzeci. Își iubea părinții adoptivi și-i purta pe fiecare pe câte un umăr.

Ca cititori, suntem obișnuiți să deslușim repede genul de naratori și personaje cu care avem de-a face. Iar atunci când unul dintre ei ne surprinde cu fiecare pagină, tindem să căutăm constante și sens. Asta pentru că-i mai ușor să citim despre cum știm că ar trebui să arate o poveste de iubire și apelăm la schema mentală cea mai la îndemână: un el care adoră o ea.

Mi-a fost ușor să intru, ușa nu era încuiată. M-am simțit ca un hoț cu o geantă plină de priviri furișe. E straniu să te afli în camera cuiva când acesta nu e acolo. Mai ales când e vorba despre o persoană pe care o iubești. Fiecare obiect are o cu totul altă însemnătate. De ce a cumpărat asta? Oare ce-i place cel mai mult să facă? De ce stă în scaunul ăsta, și nu în celălalt. Încăperea devine un cod pe care trebuie să-l spargi în doar câteva clipe.

Probabil că am citit prea multe romane de dragoste, căci impresia mea pentru o bună parte a lecturii, a fost că naratorul trebuie să fie bărbat. Chiar am încercat să deslușesc din detalii genul naratorului. Înclinam să cred că avem de a face totuși cu un narator bărbat, însă replica lui Louise m-a făcut să înțeleg că aspectul ăsta e cel mai nesemnificativ din povestea lor de dragoste.

Când te-am văzut prima oară, acum doi ani, m-am gândit că ești cea mai atrăgătoare ființă, bărbat sau femeie, pe care am văzut-o vreodată.

Se vorbește mult și despre infidelitate, aceasta fiind maniera în care începe și relația dintre narator și Louise. Se mai vorbește despre clișee, trecut și teama de angajament.

E ușor să înșeli. Infidelitatea nu e un motiv de laudă. La început, nu te costă nimic să iei din încrederea pe care cineva și-a pus-o în tine. Scapi neprins, mai iei puțin și încă puțin, până când nu mai ai din ce lua. Straniu, mâinile ar trebui să-ți fie pline având în vedere cât ai luat, însă, atunci când le deschizi, în ele nu se află nimic.

E ciudat cum căsnicia, o alianță publică și liber consimțită, dă naștere celei mai tainice legături, adulterul.

Ce cuvinte noi am întâlnit pe parcursul cărții și semnificația lor:

(sursa)

  • machism = Ideologie bazată pe ideea că bărbatul domină din punct de vedere social femeia și că, în această calitate de stăpân, are dreptul la privilegii. 2.Atitudine, comportament, faptă în conformitate cu această ideologie.
  • palimpsest = Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text.

Am creat pe instagram hashtagul #orasesicarti și aș fi tare bucuroasă dacă aș vedea și fotografiile voastre cu cărți de prin locuri adunate.

Titlu: Scris pe trup

Autor: Jeanette Winterson

Editura: Humanitas, 2017

Colecția: Raftul Denisei

Anul: 1992

Traducere și note: Vali Florescu

Număr de pagini: 225

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail