alter.ego. de Ana Mănescu

AnaManescuAlterEgoCeainicul

Am primit alter. ego de Ana Mănescu în urma unui concurs realizat de Stil de scriitor în colaborare cu editura Herg Benet.

alter. ego. de Ana Mănescu e genul de carte care are farmec dacă o citești la vârsta potrivită. Eu ca cititor mi-am format de-a lungul timpului o înclinație pentru un alt gen de cărți și cred că am trecut de acea etapă în care-mi doream să citesc cărți atât de personale, care păreau scrise întocmai pentru a-mi da o formă nestatornicelor sentimente adolescentine. Este o carte pentru perioada prin care cred că am trecut cu toții, când problemele noastre sunt centrul lumii iar sentimentul de a nu fi iubit fix așa cum ne dorim, cum credem că avem nevoie, ne domină existența.

Dar în aer miroseam încă praful de pe litere, de pe amintirile atâtor personaje care poate cândva existaseră și în realitate, așa cum și el va exista în romanul meu vulgar, trist și nepotrivit.

Sonnja personajul feminin, este în esență un mod de a fi, este dominată de trăiri intense, de iubiri neîmplinite pe de-a întregul. Aș spune chiar că Sonnja trăiește prin prisma celorlalți, este influențată de prietenele cele mai bune Rin, Thea și Petra, este dornică și gata de sacrificii în fața celor pentru care a dezvoltat o obsesie, K. și V. Mi-a plăcut ideea de regăsire din final, de renunțare la masca unui alter ego care aproape îi substituise întreaga ființă. M-a făcut să mă gândesc la mine acum câțiva ani, m-a făcut să zâmbesc dar și să mă înfurii pe alocuri de situațiile confuze, din cauza replicilor parcă prea studiate ale personajelor; genul de replici pe care le recreezi în minte când îți faci scenarii despre cum ar fi trebuit să decurgă o anume discuție – ce-ai fi spus dacă ai fi avut răgazul să-ți intri în rol și să-l performezi fără cusur.

Iubirea e în tine, nu depinde atât de mult de cealaltă persoană, cât de ce găsești tu în ea, adică probabil exact ce ai nevoie atunci. Iubirea e omul potrivit, la momentul potrivit. Atât de simplu. Atât de clișeic.

Mi-au plăcut citatele din Cioran, din Nichita Stănescu, referirile constante la muzică din notele de subsol, playlistul complet de la final, care te introduce în viața Sonnjei, te aduce mai aproape de trăirile ei. Mi-au plăcut și descrierile Bucureștiului, cu străzile lui pline de oameni, cu parcuri care poartă amprentele îndrăgostiților. Dacă citiți cartea, ascultați în același timp și piesele din playlistul Sonnjei, care are gusturi faine în materie de muzică. O să regăsiți Muse, Pink Floyd și altele. Am apreciat și numeroasele treceri către lumea visului, care mi-au amintit pe alocuri de Cărtărescu, care obișnuiește să se raporteze la planul oniric, mai ales în Nostalgia. Genul acesta de treceri pot să fie destul de bulversante uneori pentru cititor, dar de fiecare dată Sonnja revine la realitate, imediat ce efectul țigărilor, alcoolului începe să treacă. Înțelegi că visul scoate la iveală acele dorințe, temeri și aspirații pe care eul conștient a încercat să le îngroape adânc în sine.

A fost mai simplu să îi spun că nu am însemnat nimic, pentru că în majoritatea timpului chiar așa era.

Există tendința de a o confunda pe Sonnja cu însăși autoarea, dar cred că Sonnja nu este decât o latură ascunsă în umbră, acea față pe care n-o arătăm tuturor, acel zbucium interior care ne menține în viață cu fiecare revenire, acea doză de nebunie și extaz.

Până la urmă nimic nu m-a consolat când el a ieșit din cameră, luându-mi umbrela preferată. Și după aia a plouat două săptămâni. Nu am ieșit deloc din casă. Nici măcar după țigări. Nici măcar pe balcon.

Cumva scriitura Anei Mănescu are ceva specific scriitorilor contemporani. Am regăsit aceeași pasiune de a scrie, de a crea personaje desprinse din realitate, precum și tendința de a relata despre o lume în care să fii adolescent e un fel de clișeu: dacă nu fumezi, bei, faci sex, aproape că nu exiști. Personal, nu mă regăsesc în descrierea adolescentei generice, înclinată către auto-distrugere, atât în ceea ce privește sănătatea corpului și cea emoțională. Poate m-am născut eu într-o micro societate izolată, în care tinerii sunt muncitori, implicați și plini de viață, încrezători în forțele proprii. E o carte care are puterea de a reda încrederea cititorului în perioadele de tranzit în care ne căutăm identitatea și locul în care să ne performăm rolurile fix așa cum ne dorim.

Avea ochii albaștri și mai târziu mi-a spus că ar vrea să fie actor.

De asemenea, celelalte cărți care poartă semnătura autoarei Ana Mănescu le gășiți la editura Herg Benet, aici. Eu mi-am pus deja pe lista de to read Quasar.

Titlu: alter. ego.

Autor: Ana Mănescu

Editura: Herg Benet, 2014

Anul: 2014

Număr de pagini: 209

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a Reply