Alaska – Singur în sălbăticie de Dave Metz

img_3228

Alaska părea să fie ultima șansă de a mă pierde în sălbăticie, iar după ce, de-a lungul a douăzeci de ani, petrecusem mai multe luni în Alaska, călătorind și trăind acolo, aceasta avea să fie cea mai frumoasă aventură petrecută în natură. 

Alaska Singur în sălbăticie este de fapt un jurnal de drumeție pe care autorul Dave Metz l-a ținut în timpul aventurii sale din anul 2007, când scopul lui a fost să străbată Alaska pe schiuri de-a lungul lanțul muntos Brooks.

Ceea ce părea pentru mulți dintre apropiații aventurierului, un plan prea măreț și un țel care i-ar fi putut pune cu ușurință viața în pericol, s-a dovedit a fi călătoria vieții pentru Dave, în urma căreia se va întoarce un altfel de om, căci sălbăticia are puterea de a zdruncina din temelii aspirațiile omului modern. 

Neîncrederea celorlalți în proiectul meu nu m-a făcut să am ezitări. De ani buni îmi planificam călătoria în minte și eram pregătit psihic pentru ea. Știam ce înseamnă să traversezi Alaska și eram gata să îndur suferința și consecințele pe care o astfel de călătorie avea să le implice. Atitudinea pozitivă a lui Julie mi-a sporit entuziasmul mai mult decât mă așteptam.

Cartea se construiește din însemnările sale zilnice începând cu 20 martie 2007, și alte notații sau viitoare adăugiri care detaliază cele patru luni petrecute în inima sălbăticiei, un ținut ostil și neprimitor pentru cei neinițiați, dar căruia Dave reușește să îi facă față. Călătoria sa este marcată pe o hartă a ținutului pe care o găsiți în primele pagini, iar toate popasurile acestuia precum Ambler sau Anaktuvuk Pass sunt detaliate în notațiile acestuia.

Frigul, pustietatea, lipsa de comunicare, sunt doar câteva din piedicile pe care acesta le are de trecut odată ce înaintează mai mult către inima Alaskăi. Ideea călătoriei n-a fost doar o ambiție personală a autorului, ci o promisiune făcută lui Johnny, primul său companion de drum, un terrier care îl însoțise în numeroase călătorii în Oregon și Alaska, dar pe care l-a pierdut înainte ca traversarea Gates of The Arctic pe jos să devină realitate.

Sprijinul constant pentru Dave în această nouă aventură, a fost chiar în cei doi câini pe care îi va lua cu el, terierii Jimmi și Will, care i-au tras sania și i-au ținut companie de-a lungul celor patru luni petrecute în sălbăticie. Detaliile călătoriei au fost minuțios puse la punct de Dave și Julie, cea care i-a sprijinit și încurajat dorințele, dându-i încredere în sine în timpul scurtelor apeluri pe care Dave le făcea cu ajutorul unui telefon cu satelit. 

Julie este femeia pe care am crezut că nu o voi întâlni niciodată. Este ancora de care sunt legate toate firele călătoriei mele.

De obicei sunt prea epuizat sau prea ocupat ca să-mi fie dor de casă prea tare, dar acum, când am timp să stau și să mă gândesc, mi se face dor. Probabil Julie se întreabă mereu cum mă descurc aici în fiecare zi.

Gândurile cu Julie sunt cele care îi alină nopțile reci, și care îl distrag de la sentimentul de teamă de necunoscut. Echilibrul emoțional al lui Dave va avea de suferit în momentele de rătăcire, sau când traseul ales pare fără de ieșire.

img_3234

Când am descoperit atât de multă sălbăticie pe o hartă atât de mică, ochii mi-au strălucit de bucurie.

Odată ajuns în mijlocul sălbăticiei, simțurile lui Dave se accentuează, mai ales orientarea în spațiul deschis; deși folosește atât hărți la scară largă, cât și la scară mică, intuiția sa înnăscută va ieși la iveală în momentele importante, iar însuși Dave recunoaște că omul modern și-a pierdut acest instinct de supraviețuire odată ce nu a mai fost nevoit să îl folosească.

Pentru mine, să trăiesc în sălbăticie e mai important decât să am o slujbă la care să prestez servicii sau să produc bunuri inutile care nu funcționează decât în lumea modernă. Îmi pasă mai mult de sălbăticie și de lumea naturală decât de viața în societate. Natura e adevărată. E ceea ce va rămâne după ce civilizațiile umane vor dispărea sau se vor dezintegra. Nu te poți baza doar pe bani, iar mâncarea nu-și are origine în magazinele alimentare

Nevoia de evadare este pusă și pe seama intereselor sale divergente cu lumea modernă, aflată într-o continuă goană după bogăție materială și confort, la distanță de o simplă apăsare de buton. Acesta dezvoltă o puternică recunoștință și admirație pentru strămoși, pentru triburile de eschimoși nunamiut care au trăit dintotdeauna în aceste zone izolate, dar care au reușit să facă din Alaska, propriul lor cămin.

Ce mi-a plăcut a fost că însuși Dave aspiră la împlinirea a ceea ce el a numit idealul lui Henry David Thoreau, iar dacă nu știți despre ce vorbesc, așteptați până la recenzia următoare.

Pentru mine călătoriile simple și modeste sunt mai autentice, asemenea sălbăticiei. Ca să devin o parte din sălbăticie trebuie să fiu ca ea, liniștit și răbdător pentru a putea traversa ținutul fie și numai cu niște zdrențe pe mine, dacă e nevoie. Când plec de aici, mi-ar plăcea să dispar fără urmă. Pentru mine, astea înseamnă să mă întorc la idealurile lui Henry David Thoreau.

Aventura lui Dave n-a însemnat fuga față de societate, ci mai degrabă o regăsire a sinelui, reconectarea cu natura și cu elementele primordiale ale vieții. Să faci față pustiului, să-ți croiești propria cărare prin văi și cursuri de râu înghețat, sunt provocări pentru care nu poţi fi niciodată suficient de pregătit.

Sălbăticia te face să-ți reconsideri locul tău în lume, te face să înțelegi că nu ești mai presus de natură, că poți oricând să fii distrus de ea și că viața își urmează cursul. 

Mai am o carte despre viața în ținuturile neprimitoare ale Alaskăi despre care să vă povestesc, și țin să spun că traiul acolo nu este deloc așa cum mi-am imaginat, Alaska ascunde oameni blânzi și liniștiți, recunoscători pentru bucata de natură care le-a fost dată, prețuiesc sălbăticia și-și duc traiul modest fără să perturbe ritmul impus de pustietate.

În Ambler Dave notează despre localnici:

Oamenii nu se opresc să mă privească insistent, nu râd și nici nu chicotesc, nu se întorc din mers pentru a face glume pe seama mea. Pur și simplu trec pe lângă mine zâmbind politicos și își văd de treaba lor, lăsându-mă să-mi văd și eu de ale mele. Recunosc imediat acest tip de politețe. Cred că sunt cu adevărat liniștiți. Știu care le este locul în lume și îl respectă.

Am citit cartea cu interes pentru că mi-a redat pofta de aventură și drumeții, deși un biet novice ca mine n-ar fi făcut vreodată față încercărilor prin care a trebuit să treacă Dave. Oricum, e o carte numai bună pentru aventurierul din voi, vă va transpune în ținuturi înghețate și îndepărtate în timp ce stați confortabil în canapea, la adăpost de vânt și frig.

Ce cuvinte noi am întâlnit pe parcursul cărții și semnificația lor:

  • trapeur = vânător din nordul Americii care se servește de capcane
  • pestilențial = care caracteristicile unei boli molipsitoare, contagios. fig. (despre mirosuri) urât, infect, scârbos, nesuferit, dezgustător; (despre unele lucruri) care răspândește un astfel de miros
  • tumul = movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din Antichitate o înălțau deasupra mormintelor
  • inaniție = stare patologică a organismului, manifestată prin pierdere în greutate, scăderea forței fizice, amețeli etc. și cauzată de lipsa cronică de hrană

Titlu: Alaska Singur în sălbăticie

Autor: Dave Metz

Editura: Polirom

Anul: 2015

Traducere de: Laura Ciochină

Număr de pagini: 261

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a Reply