Orașe și cărți #4 Târgoviște

Orașe și cărți presupune transformarea cărților în suvenir, iar astfel, fiecare oraș marcat pe hartă aduce cu el o nouă carte în biblioteca voastră.

În septembrie Orașe și cărți e despre Târgoviște. Mica excursie de o zi până aici a fost o idee cât de poate de spontană iar ce m-a convins că trebuie să merg a fost premiera docudramei Vlad Voievod Draculea, care urma să aibă loc în acea zi la Curtea Domnească din Târgoviște.

Și iată-ne la drum în după-amiaza de 24 septembrie, zi de toamnă însorită și frumoasă, venită la fix, după o săptămână de ploaie și vreme rece. Între Pitești și Târgoviște nu-i o distanță prea mare, așa că într-o oră și puțin eram deja la destinație.

Să vă povestesc mai multe despre evenimentul care a avut loc. A fost vorba de o proiecție în premieră a documentarului Vlad Voievod Draculea în regia lui Andrei Chiriac. Ideea filmului îi aparține scriitorului Vasile Lupașcu, a cărui dorință a fost să spele prin acesta numele și imaginea lui Vlad Țepeș, cunoscut prin trimitere la legenda vampirului Dracula. Filmul prezintă o față a domnitorului român diferită de cea care i-a fost atribuită la nivelul simțului comun, și anume aceea a unui domnitor crud și sângeros.

Vasile Lupașcu a vorbit pe larg despre întregul proiect într-un interviu acordat Vice pe care vă învit să îl citiți aici.

Țin să spun că mi-a plăcut modul în care a fost organizat întregul eveniment. M-am simțit de parcă asistam la o adevărată sărbătoare medievală, însuflețită de localnicii și asociațiile care s-au implicat în dezvoltarea acestei inițiative pe care o aplaud cu dragă inimă.

Eu însămi sunt pasionată de istorie, și m-am bucurat să regăsesc în film aspecte interesante ale vieții lui Vlad Tepeș, precum relația cu Stefan cel Mare sau cu Iancu de Hunedoara pe care l-am recunoscut imediat în scena unde aceștia vorbesc de Cruciada ce urma să aibă loc la Belgrad. M-a impresionat rezultatul final pentru că filmul a avut un buget modest în comparație cu alte producții. În film joacă actori români precum Mircea Silaghi, Ion Haiduc, Aureliu Surulescu, pe care am avut onoarea de a-i vedea la premieră, dar și  un actor și cascador japonez, pe numele lui, Yoshio Iizuka.

Documentarul s-a filmat în locații impresionante, în munții Bucegi, în Piatra Craiului, în zona Tărgoviște, și a fost nevoie de implicarea activă a oamenilor frumoși care au încercat să aducă românii mai aproape de istoria și originile lor. Deși simbolul Vampirului este unul care se vinde foarte bine, personalitatea istorică a voievodului Vlad Țepeș este mai presus de acest mit creat să încânte turiștii.

A fost prima dată când am văzut Târgoviște, iar locația evenimentului, Casa Domnească, a fost una perfectă, am văzut Turnul Chindiei care cu această ocazie a fost luminat în culorile drapelului național, ne-au fost oferite mere românești și vin fiert cu scorțișoară, i-am văzut pe Trooper, chiar ei din Târgoviște, o trupa faină de ascultat live în concert, pe care-i mai văzusem și anul trecut la mine în oraș.

Și să nu uit să vă las trailerul oficial al documentarului Vlad Voievod Draculea, dacă n-am reușit deja să vă conving că e o producție faină.

Din 1 decembrie va apărea și pe DVD.

V-am spus atâtea despre oraș dar nu v-am spus nimic de carte. Ei bine, înainte de a ajunge la Curtea Domnească am trecut rapid printr-o librărie pe care am avut norocul s-o mai găsesc deschisă și am plecat de acolo cu Frumoasele străine de Mircea Cărtărescu.

Cartea cuprinde trei scurte povestiri, cea de-a doua, oerindu-i și titlul. Frumoasele străine îl înfățișează pe Cărtărescu puțin diferit de cum îl cunoaște deja cititorul, mult mai sincer și colocvial, povestește într-un stil original și nostim diverse episoade și scene desprinse din realitate. Cartea îmi mai trecuse prin mână undeva prin primăvară dar nu apucasem să citesc decât prima dintre povestiri, și anume Antrax, așa că trebuia să mă asigur că ajunge în biblioteca mea, căci nu-mi place să las lucrurile neterminate.

Am trecut data și locul pe prima pagină, așa cum v-am spus în Orașe și cărți, iar Turnul Chindiei a fost fundalul perfect.

Dacă sunteți fan Cărtărescu, așa ca mine, atunci vă recomand să nu vă opriți doar la bine cunoscuta De ce iubim femeile, ale cărei pasaje le-am tot văzut și revăzut ca statusuri existențiale, pe Facebook, și să-l descoperiți pe autor într-un stil și o abordare originală care i se potrivește de minune. Având în vedere că e o carte de proză scurtă, o veți parcurge cu ușurință, căci se citește repede.

Am creat pe instagram hashtagul #orasesicarti și aș fi tare bucuroasă dacă aș vedea și fotografiile voastre cu cărți de prin locuri adunate.