Pisica musafir de Takashi Hiraide – o lectură despre importanța lucrurilor mărunte

img_1020

Mica avea ceva enigmatic, ce nu ținea nici de cer, nici de pământ, ci mai degrabă trecea dincolo de lumea omenească.

Pisica musafir ia forma unui jurnal personal, alcătuit din notațiile scriitorului care invocă rememorarea și introspecția asupra împrejurărilor în care un cuplul, el și ea, primesc vizita pisicii musafir în casa lor, în centrul orașului Tokyo. Acțiunea se petrece spre sfârșitul epocii Showa, perioadă marcantă din istoria Japoniei.

Pisica musafir, Mica, în original Chibi – cel mai des întâlnit nume pentru pisici în Japonia, își face simțită prezența în viața celor doi soți într-un mod subtil, făcându-și apariția pe neașteptate și modificându-le acestora ritmul obișnuit de viață.

Prima dată a apărut ca un nor zdrențuit. Un vălătuc plutitor ce se înfioară ușor dintr-o parte în alta, parcă suflat de o boare de vânt.

Deși aceasta nu le aparține, întrucât ea este animalul de companiei al familiei vecine, cei doi soți ajung treptat să o îndrăgească și să aștepte cu nerăbdare vizitele acesteia, considerând-o chiar membră a casei și amenajându-i spații doar ale ei.

Enigma care o însoțește pe Mica, aparițiile sale nocturne, firea sa schimbătoare și modul în care aceasta traversează poteca-fulger dintre cele două vecinătăți, o transformă pe aceasta într-o întâmplare a destinului. Un lucru ieșit din comun este faptul că Mica nu scotea nici un sunet, potențând astfel naturalețea cu care aceasta se integrează în spațiul intim al celor doi. Deși ea nu le aparține, aceștia stabilesc cu Mica, pisica-musafir, o legătură puternică, afectivă, pe care un șir de întâmplări ieșite din comun care par să nu se mai termine, o vor perturba.

Cei doi soți îi oferă Micăi libertatea de care aceasta are nevoie, se comportă față de ea asemenea unui musafir nobil, și mai mult, nu o iau niciodată în brațe ci o lasă să se desfășoare în voie în casa lor.

De asta nu vreau eu sa o iau  pe Mica în brațe, pentru că sunt mai fericită atunci când animalele sunt libere să facă ce vor. – spune soția.

Ceea ce m-a atras pe mine și m-a făcut încă de la început să parcurg cartea cu interes și atenție la detalii, a fost faptul că este presărată cu numeroase tradiții specific nipone, precum privitul lunii, tradițiile de Anul Nou, când primul musafir care vestește un nou început în casa soților este chiar Mica, obiceiurile ceaiului și multe altele. Cititorului îi este mai ușor să înțeleagă aceste tradiții datorită notelor de subsol explicative,  detaliate, pe care traducătoarea Diana Tihan le-a presărat de-a lungul cărții.

Totodată, un detaliu care mă atrage întotdeauna la cărți este reprezentat de conexiunile pe care acestea le scoate la iveală. Referirile la Principele de Niccolo Machiaveli din capitolul 4, aparent o simplă coincidentă, m-au făcut să privesc această carte dintr-o altă perspectivă, căci întâmplarea a făcut ca ambele cărți aflate pe lista mea de lecturi pe 2016 să ajungă în biblioteca mea în același timp. Poate că ordinea firească ar fi fost inversă, însă cu toate acestea, nerăbdarea care m-a cuprins îmi spune că următoarea carte pe care o voi citi, va fi Principele.

img_1021

Deși înfățișarea Micăi este prezentată în amănunt, imaginea pe care mi-am proiectat-o eu în minte despre aceasta pe parcursul lecturii, a fost alta căci inevitabil, am asociat-o pe Mica cu o pisică pe care am observat-o de curând în apropierea casei mele. Subconștientul a luat această imagine și i-a atribuit-o Micăi, iarăși, un amănunt care a făcut pentru mine această lectură mai fascinantă.

img_0845

Ce cuvinte noi am întâlnit pe parcursul cărții șă semnificația lor:

  • Acuitate = capacitatea organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații asemănătoare între ele; ascuțime, agerime.
  • Stor – perdea de țesătură, de împletitură sau de stinghii subțiri, orizontale, paralele și mobile
  • Litografie = metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, figurilor, prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă
  • Stampă = imagine imprimată după o placă gravată
  • Encaustică = procedura de pictură în care culorile se folosesc diluate cu ceară (la vechii greci)

(sursa)

Titlu: Pisica musafir

Autor: Takashi Hiraide

Editura: Polirom, seria Actual

Anul: 2016

Traducere și note: Diana Tihan

Număr de pagini: 161

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Leave a Reply